Scrisori deschise nedeschise

Nici a sărbătorilor. Prea multă zarvă în orașul tihnit de odinioară.   Nu mai aud glasurile vesele ale copiilor, oamenii, la porți, urmărindu-i. Adevărata zarvă se isca din senin — uneori jucau mingea.   Rareori se opreau din joc. Doar când trecea vreo mașină. Fără să se teamă și fără să pățească ceva. Era o înțelegere mută între ei.   Apoi, spațiul dintre case s-a micșorat: ici-colo o vilișoară, un bloc. S-au înmulțit și mașinile. Nu se mai fereau de copii.   Tot din senin, într-o dimineață, s-a scos piatra cubică. Fără să facem nimic. Știind că gurile de canal erau nezidite, că lucrările erau vechi…   Au început lucrările de asfaltare. Dar și marea orgie – un dans desfrânat, zgomotos.   Eli Gîlcescu 12. oct. 2025 https://audunstrigat.blogspot.com/2025/10/doua-zile-aceeasi-tacere.html?zx=e578d8bcaa67bb9e

În județul Ilfov, un bărbat a fost declarat mort de 20 de ani, deși el este cât se poate de viu. În Târgu Jiu, un bărbat, mort de 25 ani, a primit un aviz și un re-aviz să se prezinte cu actul de identitate pentru a ridica o  Scrisoare internă neprioritară . Ce i se pregătește? O altă deportare? Un alt Bărăgan? Pare o lovitură ciudată, aproape metafizică — o scrisoare venită „din sistem”, dar și „din altă lume”.  Doar urma scrisorii, nu scrisoarea însăși. Avizul, re-avizul… două hârtii care anunță o absență, o întârziere fără sfârșit. E ca o chemare de dincolo, o confuzie administrativă a morții. Un simbol al unei țări care nu știe cine mai trăiește, cine a plecat, cine a rămas să poarte rușinea și amintirea. Eli Gîlcescu 13 oct. 2025